Umblu teleleu

Cu ghiozdanu-n spate și teneșii-n picioare

Ieri am aruncat două portocale în ghiozdan și am plecat la Brașov.

De trei luni caut câteva zile pentru un escape la munte și în sfârșit s-a ivit ocazia de a merge. Nerăbdătoare, am plecat cu o oră mai devreme de acasă pentru a mă asigura că sigur îngheț în gară. La sosirea trenului mi-am amintit, puțin supărată, că pe biletul meu scria FARA LOC, dar nu a fost o problemă deoarece mi-am pus creierașul în mișcare și am stat jos, la clasa I, până la Brașov.

A fost ok, puțin plictisitor, parcă voiam să cobor și să vin înapoi acasă, dar a aparut acest mic ștrumf care mi-a făcut călătoria mai frumoasă. Ea este Isa, are un an și două luni și d-abia și-a revenit după o răceală cruntă cu febră 40. Acum meregea la Predeal cu părinții ei să schieze și să facă oamenii din tren să zâmbească.

#mulțumimisa

La ora 15:00 am ajung în Gara Brașov, cu puține emoții, parcă mă întorsesem acasă după mulți ani. Am ajuns imediat în centru și dau cu ochii de ei:

 

Mă simțeam în regulă, m-am îndreptat către drumul pe care mersesem exact acum un an. Mă cuprinsese un amalgam de nostalgie și fericire, cânde deodată văd asta:

HUB-ul copiilor mei. Bine…cei care l-au facut nu mai sunt nici copii, și nici ai mei, sunt elevii din Tabăra Meseriașilor din seria electricienilor. Tineri pe care nu i-am cunoscut, dar de care sunt sigura ca au dat tot ce au mai bun pentru a-și depăși limitele. Au fost ajutați de echipa EFdeN și în mai puțin de șapte zile elevii liceelor tehnologice din Buzău au dus HUB-ul în Piața Sf. Ioan.

M-am îndreptat către Piața Sfatului, printre mii de oameni, și am ajuns la dânsul.


Minunatul brad de crăciun din Brașov. Mai aveam cinci ore la dispoziție așa că am sărit peste contemplarea bradului și am fugit la Cărtureși.

 

 

 

La Cărturești am găsit, după cum era de așteptat, oameni calzi și o librărie foarte bine organizată de unde, ca de obicei, am plecat cu un ceai. De data asta Grandmother’s baschet.

Am fugit la baza Tâmpei, dar era prea târziu pentru a urca cu telecabina și mult prea târziu pentru a urca pe jos așa că am coborât în Piață și m-am oprit la Starbucks, unde am găsit angajați mult mai de treabă decât aș fi crezut.

Am urcat repede și până la Turnul Alb, aș fi mers și la cel negru, dar îmi era teamă că o să dorm sub bradul din centru dacă mai fac multe opriri/urcări/coborâri.

În gară am ajuns cu o oră mai devreme, ce déjà vu minunat.  N-am rămas în gară, am mers în Unirea Shopping Center cu gândul de a-mi lua o bluză, ceva modest și am plecat cu un hanorac, două pulovere și un tricou. Fetele astea…

Am plecat spre casă super fericită pentru că am avut o zi cum mi-aș dori să fie toate celelalte.

În caz că v-ați întrebat cu cine am fost, raspunsul este: Cu ghiozdanu-n spate și teneșii-n picioare.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *